Despre Smida

Smida

Smida este situată în inima Parcului Natural Apuseni, arie protejată ce se află printre ultimele zone naturale de carst împădurit de mari dimensiuni (își etalează frumusețea sălbatică pe aproximativ 76.000 de hectare) din întreaga Europă.

Cătunul Smida se află la altitudinea de 1.100 de metri și la recensământul din anul 2011 număra numai 42 locuitori.

Temperatura în luna august a fost între 15 si 25 C⁰.

Despre trasee

Pe lângă frumusețea naturală a Parcului Natural Apuseni, acum puteți la Smida să descoperiți o parte din comorile ascunse de Munții Apuseni, în ritmul fiecăruia.

Aveți nu mai puțin de 22 de trasee împărțite în 7 categorii mari:

1. pe drumuri asfaltate, potrivite pentru orice mașină sau motocicletă;

2. pe drumuri neasfaltate, unde puteți să vă dai cu motocicleta sau cu un autovehicul 4×4;

3. trasee dificile de bicicletă pentru aventuri la altitudini mari;

4. trasee ușoare pentru bicicletă spre obiective turistice apropiate sau puncte de belvedere;

5. trasee montane marcate cu grad de dificultate ridicat;

6. zone pentru plimbare unde găsiți, în funcție de anotimp, ciuperci, fructe de pădure sau muguri de brad;

7. pe lacul Fântânele, pe care îl puteți descoperi din caiac/barcă.

Aceste trasee se împart în alte două categorii: pentru utilizatori ocazionali și pentru utilizatori avansați.

Traseele dificile de biciclete și traseele montane marcate sunt pentru utilizatorii avansați. În cadrul informațiilor generale veți observa că sunt mai lungi, au diferențe de nivel semnificative sau sectoare dificile. Aceste două categorii sunt recomandate doar celor care au echipamentul și pregătirea fizică adecvată pentru acest traseu.

Cele trei trasee de biciclete mai dificile ajung pe culmile impunătoare din apropierea satului Smida: Culmea Cârligate, Vârful Țiclău și pe Masivul Vlădeasa. Toate au diferență de nivel mare, o lungime considerabilă și au multe urcări pe care bicicleta va fi împinsă. Primele două încep chiar din centntrul cătunului. Traseul de pe masivul Vlădeasa începe din comuna Răchițele, deci se adaugă distanța până acolo la lungimea totală.

Traseele montane marcate sunt propuse pentru cei care vor să viziteze pe jos cele mai frumoase obiective naturale din apropiere: Platoul Padiș, Cetățile Ponorului, Cascada Răchițele,

Cheile Someșului Cald și Cetățile Rădesei. Pentru a ajunge la punctul de start al traseelor trebuie să parcurgeți distanța cu un autovehicul.

În a doua categorie din punctul de vedere al dificultății intră restul traseelor. Cele pe drumuri asfaltate se axează mult mai mult pe vizitarea unor obiective turistice din apropiere sau pe plăcerea de a parcurge cu motocicleta drumuri șerpuite. Traseele pe drumuri neasfaltate se adresează motocicliștilor și celor care dețin vehicule 4×4. Toate au un grad de dificultate redus, ajungând și la câteva obiective interesante. Este important de reținut că acestea traversează Parcul Natural Apuseni pe drumuri publice, unde este permis accesul autovehiculelor. În schimb, nu este permisă abaterea de pe traseele recomandate!

Durata tuturor traseelor menționate mai sus este de o zi.

Rutele de biciclete ușoare ajung la principalele obiective din apropierea satului Smida și oferă doritorilor o inițiere în călătoriile pe două roți. Dificultatea lor variază și depinde de diferența de nivel și lungime. De asemenea, durata activității este redusă la aproximativ jumătate de zi.

Zonele recomandate pentru plimbări sunt la mică distanță (maxim 5-6 km) față de Smida, sunt de obicei prin pădure, în zone unde se pot culege ciuperci, fructe de pădure sau muguri de brad. Bineînțeles, sunt perfect și doar pentru relaxare.

Ultima categorie este plimbarea pe lacul Fântânele. Aceasta nu are o rută stabilită, iar condițiile sunt stabilite prin acordul făcut la închirierea ambarcațiunilor.

Atenționare!

Activitățile propuse în acest material sunt imprevizibile și pot fi periculoase!

Au fost depuse eforturi considerabile ca toate informațiile prezentate în acest ghid să fie cât mai precise. Realizatorii nu răspund pentru inconveniențe, evenimente sau vătămări suferite, ca urmare a unor sfaturi sau informații prezentate în acest material. Utilizatorii acestui material își asumă toate riscurile survenite ca urmare a parcurgerii traseelor propuse.

Vă recomandăm să vă bucurați de natură și de tot ce vă oferă aceasta aici, în inima Parcului Natural, și vă îndemnăm să fiți tot timpul conștienți de faptul că aceste activități pot fi periculoase.

Nu riscați când nu e cazul și să vă aveți în vedere limitele în orice moment.

Contact Salvamont

Trasee asfaltate

Rețeaua de drumuri asfaltate limitează opțiunile disponibile pentru această categorie. Cu toate acestea, partea nordică a munților Apuseni are multe de oferit, iar cele două trasee vor explora atât obiective naturale spectaculoase, cât și mediul rural.

1. Cetatea Bologa, moara de apă și Lacul Drăgan

Obiective: Peștera din Valea Firii, Vâltorile de la Săcuieu, Cetatea Bologa, Barajul lacului Drăgan

Prima variantă propusă are o lungime de 152 de km și, ca destinație, este cel mai înalt baraj în arc din Munții Apuseni. Acesta face un ocol prin nordul masivului Vlădeasa, care poate fi admirat din multe puncte de pe traseu.

Din Smida, ruta merge pe singurul drum asfaltat, spre Răchițele, și continuă spre Bologa, pe valea Săcuieului. Imediat după Doda Pilii poate fi văzută una din intrările în sistemul carstic Humpleu.

Cunoscută și sub numele Peștera din Valea Firii, are și o intrare a sistemului carstic aflată chiar peste pârâu. Puteți opri în primul loc de parcare după sat și, la câțiva metri, veți vedea gura peșterii printre brazi. Puțin mai sus este o punte improvizată pe unde puteți traversa pârâul. Aceasta este o ieșire din rețeaua de peșteri care are o dezvoltare de 40 de km, o denivelare de 314 m și o extensie de peste 3 km.

Traseul continuă spre Săcuieu (DJ 103H) iar următoarea oprire recomandată este la Bologa.

Ruinele cetății din Bologa sunt situate la 200 de metri de drumul asfaltat, după o urcare scurtă în satul omonim. Acum mai există doar un turn și urmele băilor romane, dar în perioada de glorie a fost un castru roman, menționat pentru prima dată în 1304, sub numele de Resculum. Era un punct strategic pe drumul care traversa munții spre vest.

Tot în acest sat, mai există Moara de Apă din Bologa, una dintre singurele mori de apă complet funcționale. Aceasta este încă folosită de familia care o deține, dar sunt mai mult decât bucuroși să arate turiștilor „mașina de spălat” tradițională.

Ruta se suprapune pentru scurt timp cu drumul național 1, dar deviază spre comuna Valea Drăgan. Următorul obiectiv nu poate fi ratat deoarece drumul îl traversează. Barajul în arc al văii Drăgan este unul foarte impunător datorită înălțimii versanților. Punctul cu cea mai bună perspectivă este chiar pe drumul asfaltat câteva serpentine mai sus. Construcția are o înălțime de 120 de metri, iar pe sub muntele traversat de serpentine există un tunel de 4,2 km lungime și 3,8 m diametru până în Centrala Hidroelectrică Remeţi.

Returul spre Smida se face pe Valea Drăganului, pe DN 1, apoi pe DC 127 prin Brăișoru și Sâncraiu. În cazul în care nu ați ajuns deja, puteți devia din Răchițele până la cascada Vălul Miresei.

Detalii despre aceste ultime două obiective se găsesc la al doilea traseu. DJ 108C duce înapoi până la Smida.

2. Satele din nordul munților Apuseni

Obiective: Satul Dealu Botii, Lacul Fântânele, satul Sâncraiul, Cascada Răchițele

A doua rută se concentrează pe mediul rural al Apusenilor și vă va duce în multe locuri unde timpul parcă stă în loc. Obiectivele nu sunt la fel de spectaculoase, totul fiind acum mai relaxant. În schimb, drumul este în stare bună și cu multe curbe, pe motocicletă fiind un deliciu.

Și acum este necesară parcurgerea drumului asfaltat până înainte de Răchițele, până unde indicatorul spre Dealul Botii schimbă direcția. Urcarea este hotărâtă și în mai puțin de 5 km primele case din sat apar. Orizontul se lărgește și cel mai bun loc de a admira peisajul rural și lacul este chiar pe marginea drumului, într-o parcare mare. Așezarea se întinde până la lac și, datorită poziționării ei și a peisajului, a devenit foarte căutată.

Beliș și Râșca sunt următoarele comune străbătute (pe DC 121, respectiv DJ 103K), ambele având drumuri înguste și șerpuite înainte de limitele lor. Apoi este străbătută Valea Fericirii (DJ 103L) spre Mănăstireni și în final spre Călata (DJ 108C). Nu ezitați să opriți în locurile care vă plac sau să faceți o scurtă plimbare pe jos. O să fie mulți localnici care vând produse din recolta proprie pe marginea drumului. Această regiune este cunoscută pentru culturile de cartofi, care au un gust deosebit.

Ultimul dintre satele propuse pentru o vizită este Sâncraiu și am păstrat ce e mai frumos pentru final. Acest sat este un exemplu despre cum dezvoltarea turismului poate face dintr-un sat obișnuit, unul vizitat de aproape 10.000 de oameni anual. Totul a pornit de la o tabără de dansuri populare tradițional maghiare, care a fost un succes pentru străini. Administrația locală a văzut potențialul turismului și, cu pași mici, a reușit să aducă satul la statutul de acum. Având o populație majoritar maghiară, recomandăm să încercați și mâncarea de aici.

Ultima parte a traseului cuprinde ruta cunoscută de acces spre Smida (DJ 108C), prin Răchițele.

Ultima oprire poate fii făcută la arhicunoscuta cascada Vălul Miresei, din Răchițele. Drumul de acces până la căderea de apă este neasfaltat.

Trasee off-road

Drumurile neasfaltate sunt majoritare în Munții Apuseni și doar după ce sunt străbătute putem considera că am descoperit adevărata față a acestei regiuni. Următoarele 4 trasee sunt recomandate pentru motocicletă sau autovehicule 4×4. După perioadele ploioase anumite porțiuni pot deveni impracticabile.

3. Platoul Padiș

Parcul Natural Apuseni este cel mai mare areal protejat al acestei grupe montane și care cuprinde cele mai interesante obiective turistice. Dintre puținele drumuri publice, unde este permis accesul cu autovehicule motorizate, am ales cele mai frumoase destinații.

De la Smida, traseul merge spre Platoul Padiș pe DJ 763. Obiectivele spectaculoase din această zonă nu se află în apropierea drumului, dar traseul parcurge întreg platoul pe drumul recent asfaltat. Drumul neasfaltat reîncepe după serpentine și după satul Boga. De acum începe
parcurgerea văi Galbenei, cu punctul culminant în Defileul Galbenei.

Chiar din următorul interfluviu reapare asfaltul prin satele Bubești și Cobleș. Incursiunea pe valea Arieșului nu durează mult, până în Gârda de Sus de unde ruta se întoarce spre nord. Valea Gârda Seacă este străbătută inițial, apoi drumul asfaltat recent va duce la Ghețarul de la Scărișoara. O oprire aici este recomandată, în primul rând pentru o vizită la ghețarul unic în Europa, apoi pentru o porție de clătite cu gem de fructe de pădure.

Întoarcerea la Smida se face prin cătunul Călineasa și de-a lungul unei văi sălbatice până la intersecția cu drumul pe care începe traseul (DJ 763).

4. La poalele muntelui Vlădeasa

Satele de sub masivul care dă numele acestui traseu sunt străbătute, iar la finalul rutei, după un segment asfaltat, este impresionantul baraj Drăgan, aflat pe partea opusă a masivului.

Drumul de acces spre Smida (DJ 108C) începe acest traseu și urmează valea Săcuieului până după lacul de acumulare Scrind. Valea Răcădăului are un strat proaspăt de asfalt iar pereții stâncoși ai văii lasă indicii despre urcarea abruptă ce va urma. La finalul drumului asfaltat, un drum pietruit traversează pârâul, trece pe lângă o cabana nelocuită și urcă în satul Rogojel. Panta drumului este destul de mare, dar nu o să ridice probleme.

Următorul segment este de “rătăceală” prin satele de la poalele muntelui Vlădeasa. Primul este Rogojel, apoi urmează o altă urcare spre vechea cabană a muntelui și, după o coborâre hotărâtă prin pădure, ni se revelează satele Vișagu și Tranișu. Drumurile sunt toate carosabile, dar pe ploaie pot ridica unele probleme și trebuie să fie abordate cu viteză redusă. În schimb, peisajul este unul deosebit.

În ultimul sat menționat o să apară un drum asfaltat. De aici există două opțiuni: un drum dus-întors pe asfalt până la Lacul Drăgan (34,6 km) sau continuarea traseului spre Bologa. Odată ajuns la DJ 103H, recomandăm o vizită până în Bologa, pentru a vizita ruinele cetății și moara de apă.

Următorul sector de off-road începe din Săcuieu și se termină la intrarea în Alunișu. Ultimul obiectiv propus este satul Sâncraiul. De aici ruta se întoarce la Smida pe drumul de acces dinspre Huedin (DJ 108C).

5. Țara Moților

Chiar dacă se află pe cealaltă parte a munților, Țara Moților poate fi descoperită într-o tură de o zi. Aceasta nu are obiective turistice foarte cunoscute, dar ajunge în locații rustice și unde timpul pare să aibă alte ritmuri. O caracteristică specială a așezărilor de aici este gruparea în cătune, compuse din doar câteva case.

Prima parte merge spre Poiana Horea, pe drumul neasfaltat. Drumul național 1R traversează pasul Ursoaia, pe un asfalt proaspăt așternut iar contactul cu regiunea istorică menționată o să fie la altitudine, în satul Mătișești. Drumul coboară în valea Albacului și o urmează până la intersecția cu un drum asfalt, care urcă spre cătunele Budăiești și Dealul Lămășoi. A doua incursiune pe dealurile Țării Moților este mai sălbatică deoarece ajunge în locații unde vremurile moderne parcă nu au ajuns.

Asfaltul se termină în al doilea cătun, dar drumul este în continuare în stare foarte bună. Partea descendentă duce în valea Răcătăului, care trebuie urmată spre amonte. De-a lungul drumului apar câteva așezări temporare, care sunt folosite doar pe timpul verii ca adăposturi pentru animale. Aici totul este construit din lemn, materie primă care abundă.

O altă urcare prin pădure setează direcția spre comuna Mărișel, dar ajunge numai la Crucea lui Avram Iancu și coboară spre lacul Fântânele. De aici este intersectat din nou DN 1R, care trebuie urmat spre Poiana Horea. Ultima parte este deja cunoscută, fiind identică cu începutul traseului.

6. În jurul lacului Tarnița și Fântânele

Cele două mari lacuri de acumulare sunt înconjurate de sate răspândite pe coama dealurilor. Ca și în multe alte locuri, toate sunt unite de drumuri neasfaltate foarte interesante. Din nou, nu se urmăresc obiective turistice interesante ci se pune accentul pe frumusețea întregii regiuni.

Drumul dintre Dealul Botii și Beliș are cele mai frumoase perspective asupra lacului Fântânele. Ruta îl urmează până în Beliș apoi se orientează spre Râșca prin satul Dealul Negru, pe un drum neasfaltat. Este parcursă Valea Fericirii apoi se revine la asfalt până la intrarea în Dângăul Mic (pe DJ103K). Secțiunea de off-road mai serioasă începe cu coborârea spre coada lacului Tarnița. Drumul este în stare bună și parcurge partea estică a celor două brațe ala lacului.

Segmentul asfaltat este scurt și urmează o urcare în serpentine spre Lăpuștești prin pădure. Aici sunt numeroase locuri unde priveliștea văii este impresionantă și puteți admira așezările răsfirate pe dealurile de care aminteam la început. Un drum asfaltat îngust reapare și duce spre Rășca și Beliș. Aici există câteva curbe strânse, cu o pantă mare, pe care an de an se organizează curse în cadrul Campionatului Național de Raliu.

Ultima parte din trase traversează barajul lacului Fântânele și merge spre Poiana Horea pe DN1R. Revenirea la Smida este pe un drum neasfaltat, cunoscut deja de la traseul anterior.

Bicicletă

Trasee de bicicletă dificile

Pe bicicletă și pe jos este singurul mod în care puteți explora cele mai îndepărtate și ascunse locuri din Munții Apuseni. Fiecare dintre metode are avantajele ei, dar când vine vorba de distanțe parcurse, bicicleta câștigă detașat. Traseele dificile de bicicletă au distanțe între 29 și 45 de kilometri lungime și o diferență de nivel de până la 1.100 metri. Există mai multe poțiuni în care panta este mare și recomandăm să urcați pe lângă bicicletă.

7. Satul Călineasa

O zi lejeră de pedalat care nu depășește 660 de metri diferența de nivel este potrivită pentru încălzire sau pentru relaxare după celelalte două ture dificile. Satul Călineasa completează ideea de relaxare prin peisajul specific cătunelor din Munții Apuseni.

Primul sector al rutei urcă încet prin pădure și este dificil din cauza noroiului de pe drum. Din punctul unde utilajele cu care se exploatează pădurea nu mai folosesc drumul, acesta revine la o stare perfectă. În 10 km ajungi la un pârâu sălbatic și cătunul amintit este deja aproape. O urcare ușoară duce la primele case și la un loc unde este o perspectivă generală asupra cătunului și depresiunii carstice Călineasa. Ruta va urmări pârâul, printre case, până în centrul așezării.

Recomandăm să acordați puțin timp acestui loc și să exploraâi satul sau să luați o pauză pentru a admira peisajul. A doua parte vă aduce înapoi pe un drum de culme. Din centrul cătunului drumul pietruit urcă spre nord-est printr-o zonă fără pădure. Chiar dacă peisajul nu este cel mai plăcut, orizontul se deschide spre masivul Biharia și spre așezarea vizitată. Urcarea este blândă și drumul larg se îngustează curând și revine prin pădure. Începutul coborârii este marcat de o poieniță largă din care toate potecile duc la drumul pietruit ce leagă comuna Poiana Horea de satul Smida.

Finalul traseului este o coborâre de peste 10 km. Trebuie să aveți grijă doar să nu ratați intersecția spre Smida, deoarece drumul coboară până la malul lacului Fântânele.

8. Pe platoul Cârligate

Una din cele mai înalte culmi montane din munții Apuseni este o provocare pentru orice biciclist care se respectă. Atingând o altitudine maximă de puțin peste 1.700 metri, această propunere are o diferență de nivel de 1.140 de metri și o lungime de 48 de km. Acesta este cel mai dificil traseu de bicicletă și recomandăm să nu îl parcurgeți când condițiile meteo nu sunt prielnice.

Sensul recomandat de parcurgere are o ascensiune abruptă pe prima parte, în care cel mai probabil bicicleta o să fie împinsă. Această opțiune este aleasă pentru a putea savura coborârea lungă de peste 20 de km.

Urcarea începe pe lângă pârâul Firii și durează aproximativ o oră, în funcție de ritmul fiecăruia. Efortul depus este răsplătit din plin de priveliștea din culme. Numeroasele drumuri pot crea confuzie, dar orientarea este simplă, culmea trebuind urmată pentru aproximativ 9 km. Nu uitați, vă aflați pe o creastă montană și furtunile de vară se pot dezvolta foarte rapid. Aveți grijă să nu fiți prinși în culme!

Coborârea din culme se face pe marcajul banda roșie și ajunge la lacul Vărășoaia apoi în Padiș. Atenție la această coborâre deoarece pietrișul și noroiul pot ridica probleme. Un punct de realimentare este la cabana Padiș, apoi a doua parte a coborârii este mai lină.

9. Cascada Vălul Miresei și Muntele Vlădeasa

Masivul Vlădeasa este cel mai impunător din nordul munților Apuseni, dar este brăzdat de multe drumuri. Acest traseu are o completare care urmează creasta masivului, dar pe care o recomandăm doar celor cu o pregătire fizică avansată deoarece urcarea și coborârea din creastă necesită un efort deosebit.

Punctul de început este satul Răchițele și prima parte a rutei urmează drumul spre cascada Valul Miresei. Pârâul este urmat mai departe pentru 5,5 km, apoi direcția traseului este schimbată spre nord-est, către punctul de belvedere al Pietrelor Albe. În poienițele de pe urcare sunt câteva stâne unde sunt și câini.

De la pietrele Albe se poate începe varianta suplimentară a traseului. Se urmează marcajul bandă roșie până pe vârf apoi se poate coboarî la Cabana Vlădeasa și se revine la traseul pe marcajul bandă albastră, spre sud. Urcarea are o diferență de nivel de 310 m pe o distanță de 2 km. Coborârea are aceleași caracteristici și poate fi periculoasă.

Traseul normal urmează drumul de sub creastă pentru 2 km și apoi deviază spre est pe coborârea spre satul Scrind-Frăsinet. În luminișul de pe partea dreaptă, un drum de pământ are la început o pantă lină dar devine mai dificil la intrarea în pădure. Panta mare și pietrele mari de pe drum pot ridica probleme și este recomandată o atenție sporită. După prima poiană drumul devine mai bun și coborârea e o plăcere.

Este foarte important să urmați drumul de culme și să nu intrați pe nici un drum care coboară în văi. Înainte de primele case drumul intră pentru scurt timp în pădure. Atenție la gradul care mărginește drumul! Acesta va bloca drumul în două puncte, dar amenajarea este pentru animale.

Traversați cu grijă aceste porți improvizate și întotdeauna să le închideți. Satul este traversat parțial apoi ruta intră în pădure și ajunge la asfalt la 500 de metri de intersecția cu drumul care va duce în Răchițele (5 km).

Trasee plimbare pe bicicletă

Cele 4 rute care sunt recomandate pentru relaxare sau începătorilor au grade diferite de dificultate. Traseele spre Padiș și Giurcuța de Sus sunt cele mai ușoare, deoarece diferență de nivel nu e mare. Cele spre Dealu Botii și spre cascada Răchițele sunt mai dificile, deoarece primul are o urcare consistentă, iar al doilea are o lungime mai mare. Însă frumusețea traseelor pe bicicletă este că oricând poți să te oprești să răsufli și să continui lejer pe lângă bicicletă.

10. Platoul Padiș

Ruta nu o să ridice probleme de navigare, imediat după traversarea podului peste Someșul Cald existând un indicator rutier spre Padiș. Asfaltul nu ține mult, apoi urmând un drum pietruit in stare bună. De-a lungul drumului o să alterneze fie râul Someșul Cald, fie păduri de conifere sau pârâul Bătrâna. Urcarea mai susținută este chiar înainte de platou, pe câteva curbe. Un drum asfaltat reîncepe din interfluviu și duce spre Cabana Padiș. Poiana cu ponoare de la sud de cabană este punctul final al traseului și o locație care merită explorată puțin. Se poate urca și până la Vârful Biserica Moțului, pentru a vă putea bucura de cea mai bună priveliște.

11. Satul Giurcuța de Sus

Lacul Fântânele este impresionant datorită suprafeței și amplasării. Unul din cele mai frumoase puncte de belvedere este la capătul acestui traseu. Din nou, navigarea nu o să fie o problemă deoarece există indicatoare spre sat. Din centrul așezări trebuie să urmați drumul paralel cu malul și apoi, prin pădure, ajungeți la o deschidere imensă care ajunge până la malul apei. Satul Giurcuța de Sus, pe lângă peisajul tipic Munților Apuseni, mai ascunde ceva deosebit. Așezarea a fost mutată pe dealuri la construirea barajului, iar zidurile bisericii vechi încă mai pot fi văzute când nivelul apei este scăzut.

12. Priveliștea de la Dealul Botii

Primul traseu mai dificil este spre alt punct de belvedere spre lacul Fântânele, dar aflat la altitudine mai mare și pe malul opus. Ruta traversează Doda Pilii, spre Răchițele și după podul de la capătul satului urcă pe drumul neasfaltat prin pădure (diferență de nivel: 390 m). Aceasta este urcarea mai dificilă, dar nu este foarte lungă. Drumul este destul de bine evidențiat, dar sunt mai multe drumuri care se intersectează. Nu trebuie urmat nici un drum care coboară pentru ca drumul asfaltat care duce spre final este pe culme. În mai puțin de 2 km se află punctul final, o deschidere spre lac și spre casele din sat. Recomandăm să explorați și această zonă deoarece este una cu adevărat pitorească.

13. Cascada Răchițele (Vălul Miresei)

Ultima propunere are cea mai mare lungime (44 km) dar este în mare parte pe asfalt. Pleacă de la Smida, traversează pasul spre Răchițele și urcă pe Valea Stanciului până la cascada Vălul Miresei (cunoscută și sub numele de cascada Răchițele). Chiar dacă urcarea este destul de consistentă, panta este mică, peisajul splendid și coborârile o sa fie o adevărată plăcere. Numele căderii de apă de 30 de metri este dat datorită asemănării cu un voal de mireasă. Dar există și o legendă care spune că aici ar fi căzut de pe stânci o mireasă care a vrut să se pozeze, iar voalul ei a rămas agățat în stânci.

Tracking

Trasee montane marcate

Traseele montane sunt alese dintre cele existente în circuitul turistic local, sunt singurele marcate în teren și au o durată de maxim 6 ore. Toate au punctele de plecare aflate la distanță mare față de Smida și trebuie să vă deplasați cu alt mijloc până acolo.

14. Circuit cascada Răchițele

Cel mai bun mod de a explora cascada Răchițele este pe acest traseu, deoarece după cascadă se întoarce pe o altă potecă, pe o culme a satului cu același nume. Circuitul are o lungime de 13 km și poate fi parcurs în 5-6 ore, în funcție de ritmul fiecăruia. Marcajul traseului este punct roșu și începe din centrul satului menționat. Prima parte urmărește drumul spre cascadă, apoi, la câteva sute de metri după ea, urcă prin pădure spre culme, având în față masivul calcaros impunător.

Diferența de nivel totală este de aproximativ 520 de metri. Acest traseu este accesibil tot anul, iar punctul de start se află la 18 km de Smida (Smida – Doda Pilii – Răchițele).

15. Circuit cheilor Someșului Cald

Unul din cele mai spectaculoase trasee marcate din munții Apuseni este circuitul cheilor unde izvorăște Someșul Cald. Chiar dacă diferența de nivel totală este mai mică ca la cel anterior, acest traseul este dificil, are sectoare periculoase și nu îl recomandăm pe vreme rea sau celor care nu au echipament ori experiență.

Intrarea pe traseu se poate face și din aval, urmând inițial marcajul de pe un versant, apoi la întoarcere pe celălalt. Traseul are și o buclă mică la final, care începe din poiana Rădesei, parcurge Cetățile Rădesei, trece printr-o peșteră și canionul cu același nume și este foarte spectaculoasă. În peștera traversată, pe o lungime de 212 m, există mai multe hornuri care luminează interiorul foarte spectaculos.

Acest ultim sector trebuie evitat dacă sunt șanse de ploaie. Există riscul apariției viiturilor. O mulțime de peșteri, hornuri și puncte de belvedere o să fie indicate pe traseu. Vizitați-le doar pe cele unde este permis accesul.

Acest traseu este accesibil doar vara și în condiții meteo favorabile. Punctul de start se află la 15 km de Smida (Smida – Doda Pilii – Ic Ponor). Durata de parcurgere este de 5-6 ore.

16. Circuitul Cetățile Ponorului (Padiș)

Atât specialiștii, cât şi turiștii cataloghează fenomenele carstice de pe acest circuit ca fiind cele mai spectaculoase din România. Înălțimea de 300 de metri a pereților din cetăți este greu de perceput până în momentul în care ochiul reușește să identifice brazi suspendați deasupra versantului. Iar misterul apelor care se pierd și reapar de mai multe ori intensifică dorința de explorare.

Marcajul punct albastru începe de la cabana Padiș, ajunge la izbucul Ponor, traversează Poiana Ponor și ajunge în Cetățile Ponorului. Aici, circuitul parcurge Dolina I şi Dolina III, urcând ulterior la balcoanele de lemn suspendate deasupra acestora, dar diferența de nivel face ca acest traseu turistic să fie obositor și periculos. De asemenea, în zona înaltă nu există surse de apă.

Circuitul se întoarce prin Glăvoi și revine la punctul de start prin pădure. Acest traseu este accesibil doar vara și în condiții meteo favorabile. Punctul de start se află la 16 km de Smida (Smida – Doda Pilii – Padiș). Durata de parcurgere este de aprox. 6 ore.

Zone de plimbare

Zonele de plimbare recomandate se află toate pe o rază de maxim 6-7 kilometri de Smida și sunt un mod ideal de a petrece cel puțin jumătate de zi în sânul naturii. Aceste zone au fost alese pentru câteva considerente, pe primul loc fiind frumusețea locurilor.

17. Coada lacului Fântânele

Prima locație este pe drumul de lângă lac spre Giurcuța de Sus. Se poate ajunge aici pe drumul care traversează Smida și merge spre lac. Pentru a traversa proprietățile private, din fața pensiunii, este recomandat drumul spre Doda Pilii pentru câteva sute metri, apoi drumul de la stânga, spre celelalte gospodării din sat. Acest drum merge prin pădure până în Giurcuța de Sus.

După ultimele construcții prin pădure apar deja afinișurile și în funcție de sezon, pot fi găsite diverse ciuperci.

18. Pădurea de brad de la Smida

O altă zonă frumoasă este pădurea care mărginește drumul de acces din Smida spre Giurcuța de Sus. În această locație se poate ajunge prin sat, spre Doda Pilii, apoi urcând direct spre pădure sau pe drumul propriu-zis. Recomandăm o variantă la dus și cealaltă la întors.

Această zonă recomandată poate fi combinată cu prima, pentru un circuit mai lung care include și vizita satului Giurcuța de Sus. Durata acestui circuit poate să ajungă până la 6 ore.

19. Pădurea de brad după Ic-Ponor

Râul Someșul Cald șerpuiește alături de drumul de acces spre Padiș. Pădurea densă de brad aflată imediat după Ic-Ponor este imediat după altă zona amintită, iar combinația celor două elemente este un alt loc ideal pentru plimbare. Este foarte ușor de ajuns aici deoarece sunt indicatoare rutiere care arată direcția spre Padiș. Acesta este cel mai îndepărtat loc de plimbare recomandat, o vizită aici putând dura până la 4 ore.

20. Doda Pilii

Chiar din centrul satul Doda Pilii se poate ajunge la o altă locație interesantă. Acum pădurea de conifere de pe Dealul Humpleului este în prim plan. Un drum traversează această pădure și începe chiar de la intersecția drumului de acces spre Smida cu DJ 763. Pădurea începe chiar după grupul de gospodării, dar și panta este destul de mare.

Dacă se dorește, se poate urma acest drum până la Pârâul Firii, iar întoarcerea se poate face pe drumul asfaltat.

21. Poienița plantelor carnivore

În ultimul rând, dar poate cea mai spectaculoasă locație, este chiar lângă Smida, după ce se traversează puntea peste Someșul Cald. Un traseu marcat duce în poienița unde se află niște plante speciale. Detalii despre plante

Pe lângă acestea, plimbarea prin pădure este plăcută, deși are o urcare mai abruptă. Traseul se încheie unde a început.

Pe lacul Fântânele

22. Plimbare pe lacul Fântânele

Ultima propunere este una care nu implică o rută stabilită sau o durată anume. Există opțiunea de a închiria un caiac/o barcă și de a face o plimbare pe lacul Fântânele. Durata acesteia se stabilește doar la fața locului, iar personalul de la Smida Park va indica locul de unde se poate începe aceasta. De asemenea, experiența acumulată până acum la acest tip de activitate trebuie să fie un factor important în stabilirea duratei și a distanței parcurse.

Un obiectiv turistic foarte interesant care poate fi vizitat într-o astfel de ieșire este biserica veche a satului Giurcuța de Jos. Când nivelul apei din lac este scăzut, ruinele acestei biserici reies la suprafață. În anul 1972, când s-a decis construirea barajului, satul menționat a fost strămutat pe dealurile din jur. După inundarea bisericii doar acoperișul a fost distrus iar zidurilor de piatră au rămas în picioare.